Ai încredere în Dumnezeu și lasă-l să te ghideze

Nu știi niciodată ce îți va oferi viața. Nu știi încotro te va duce și ce se va întâmpla în ziua de mâine. Omul trăiește într-o schimbare permanentă și doar caută iluzia siguranței și a stabilității.

Viața noastră este conține atât dureri, nefericiri și schimbări pe de-o parte și pe de altă parte ea este plină de bucurii, speranțe, visuri, zâmbete și gesturi care-ți fac inima să vibreze.

Tendința naturală a omului de a-și cunoaște viitorul

Omul mai mereu vrea să știe câte ceva. El vrea să știe ce va fi mâine, ce va fi peste 10 ani. De aceea citește horoscopul, vrea să știe despre chakre. Vrea să afle ce-i rezervă destinul, când se căsătorește, câți copii va face. Este curios să afle dacă vor urma ani ușori sau grei, câți ani va trăi, când va muri. Dar nu poate știi nimic din ce va fi în viitor.

Și pentru că nu poate controla viitorul începe să își dorească să controleze trecutul. El începe să își pună întrebări despre ceea ce a fost, a trecut deja și nu mai poate reveni. El se întreabă ”de ce”, ”de ce lui”, ”de ce așa”, ”de ce acum”.

Omul vrea să înțeleagă. Dar nici asta nu poate face căci perspectivele asupra vieții pot fi diferite în funcție de poziția în care el se situează atunci când privește la evenimentul trecut.

Renunță la autoînvinovățire

Dacă astăzi omul este trist se va gândi că poate a meritat acel lucru nefericit care i s-a întâmplat pentru că are păcate, pentru că a săvârșit fapte rele și astfel va fi izbăvit. Dacă în schimb se află într-o stare pozitivă își va spune că avea nevoie de acea lecție pentru a evolua. Oricum ar fi nu poți știi și nu poți înțelege cu certitudine de ce treci prin anumite experiențe și nu prin altele. La fel nu poți știi nici ce viitor vei avea. Viața este plină de surprize.

Ce depinde de tine? Semnificația pe care o dai experiențelor de viață!

Ce poți tu să faci este doar să alegi o semnificație care să te ajute să mergi mai departe. Poți alege pe care piatră te așezi atunci când contempli la viața ta în jos, în trecut, sau în sus, înspre viitor.

Apoi pentru că își dă seama că atât trecutul cât și viitorul sunt în afara controlului său, omul începe să își dorească să controleze prezentul. Ajunge la un prezent care îi este confortabil și vrea acum stabilitate.

”Vreau totul să rămână așa cum este acum. Să îngheț acest moment pentru eternitate.” Dar nici asta nu poate face. El se va strădui și va depune eforturi pentru a-și menține același nivel financiar, aceeași relație, același job, afacerea pe același nivel sau emoțiile pe aceeași treaptă emoțională a fericirii, bucuriei, entuziasmului. Dar puterile omului sunt limitate și aici. El nu are control niciunde în afara sa. Și cu toate acestea continuă să alerge după iluzii. Iluzia controlului, a puterii.

Întoarcerea la Dumnezeu

Vine o vreme totuși, în general după o grea încercare, durere, suferință, când omul își dă seama de propria sa neputință în fața marelui Creator. Și atunci smerit, rușinat de cuvintele aprige ce le-a spus în propriile-i rugăciuni, cu capul plecat în fața Divinității, omul învață ce este smerenia față de Dumnezeu. El înțelege că sunt lucruri care depind de el și lucruri pe care nu le poate controla.

În acel moment omul începe să fie una cu Viața, începe să se miște în ritmul vieții, își dă voie doar să fie fără să se mai străduiască să dovedească nimănui nimic. În acea perioadă din viața sa omul înțelege că el este un copil al lui Dumnezeu și că nu se poate opune vieții. Atunci se aruncă în larg, în necunoscut cu încredere în planul divin.

Ai încredere în Dumnezeu și lasă-l să te ghideze

Și de data aceasta omul începe să știe cu totul alte lucruri și anume că Dumnezeu există și că acesta se exprimă prin el, dar pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să se exprime, să își manifeste iubirea, omul trebuie să cedeze cârma și să aibă încredere.

Acum omul începe și să înțeleagă faptul că orice a făcut Dumnezeu i-a stat mereu alături și i-a vegheat pașii, acțiunile și l-a susținut din umbră.

Tot acum omul găsește și stabilitatea în faptul că oricând orice ar face și orice turnură ar lua viața lui, el are alături care mai puternică forță care există în lume: forța Creatorului însuși! Întors la Dumnezeu omul știe că va găsi mereu frumosul în natură, în lucrurile simple și că iubirea divină îl însoțește mereu.

Omul smerit înțelege acum mai mult, că el este co-creator și se lasă purtat și ghidat știind că el, omul, va face partea lui, iar Dumnezeu și-o va face pe a lui.